Valul migraționist al populației române din zonele Transilvaniei și Bucovinei, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, datorită prigoanei religioase, naționale și sociale, a condus la apariția și dezvoltarea comunei Farcașa. Încă din acele timpuri numărul locuitorilor începe a spori, iar satele dețin o pondere în viața religios-culturală și economică a zonei.
Numele comunei Farcașa provine de la pârâul de-a lungul căruia, în trecut, se întindea localitatea. Prima mențiune documentară se poate regăsi în cadrul unui document al lui Ilie
Voievod, din anul 1437, care face o donație Mănăstirii Neamț: ”poi pe obcină între obârșia Largului și a Fărcașei, drept la Piatra Cornului (…) și de acolo, la vale, pe Bușmei, până la gura Farcașei și râul Farcașei (…)”.
Alături de această mențiune, numele comunei Farcașa se regăsește și în cadrul unui act de donație făcut de Alexandru Lăpușneanu către Mănăstirea Slatina, în anul 1558. Acesta dona moșiile Borca, Mădei, Sabașa și o parte din Farcașa. Sursa: ''Centru Local De Informare Turistică Farcaşa''
