Rezervația faunistică Borca

Rezervaţia naturală 2.663 Borca a fost înfiinţată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, capitolul 2.0. Rezervaţii
şi monumente ale naturii. Ca scop, rezervaţia faunistică 2.663 Borca a fost constituită
pentru protejarea cocoşului de munte (Tetrao urogallus) şi a locurilor de rotit ale acestuia.
Rezervația are o suprafaţă totală de 356 ha, se găseşte în raza Ocolului Silvic Borca
(subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA - Direcţia Silvică Neamţ), în mai
multe subparcele silvice din 3 unităţi de producţie şi se situează pe raza comunelor
Borca și Farcașa.
Cocoşul de munte (Tetrao urogallus) este în România o specie exclusiv montană şi
silvatică ce se găseşte vara preponderent pe sol, masculul fiind de culoare întunecată,
brună–neagră şi femela brună–cenuşie–ruginie, pătată mărunt. Este singura pasăre de
talie mare care populează solul şi coronamentul pădurilor montane din România. Este
cel mai mare reprezentant al tetraonidelor din ţară, cu un pronunţat dimorfism sexual.
Capitalul natural al “Rezervației Naturale Borca”, dincolo de contribuția legată de protejarea
unei specii de interes comunitar (Tetrao urogallus), în cazul în care este protejat
și promovat într-un mod corespunzător, poate contribui la dezvoltarea durabilă a zonei
prin creșterea atractivității acesteia, din punct de vedere turistic.

Read More

Stânele din comună

Ȋn ultimii ani, pe pășunile din zonǎ au fost construite stȃne moderne, care oferǎ produse
tradiționale și mâncǎruri ciobǎnești specifice zonei montane: balmoș topit, caș, urdǎ, jântuit, jântițǎ dulce, jântițǎ acrǎ, oaie ȋn jântuit, carne în unt de oi, caș dulce. La toate stânele, accesul se realizeazǎ cu mașini de teren, iar pentru grupuri de turiști de minim 8 persoane, pensiunile din zonǎ și administratorii stânelor organizeazǎ contra cost deplasǎri pentru servirea mesei și descoperirea unor peisaje uimitoare.
Stânele amenajate care organizeazǎ mese tradiționale ciobǎnești sunt: Crucea Arsǎ (Fundoaia Popești), Lunci Stejaru (sat Stejaru), Vǎcǎrie (sat Frumosu), Pârâul Sasului (sat Farcașa), Piciorul Mare (sat Farcașa). Aici turiștii pot descoperi secretele fabricării produselor ciobǎnești pe care le vor degusta și pot face drumeții pe vârfurile muntoase din împrejurimi. La cerere, unele stâne pot oferi și cazare în limita numǎrului de locuri disponibile.

Trasee turistice

1. Traseul “Grintieș”
Sat. Stejaru - Piciorul Stejarului - Vf. Batca Stejarului (1343m) - Vf. Arsuri-Culmea Stejarului
- Vf. Bușmeiul Mare (1609) - Vf. Grintieșul Mare (1758)
2. Traseul “Bușmeiului”
Sat. Bușmei - Izlazul Bușmei - Vf. Batca Neagră (1152m) - Vf. Batca Roșie (1113m) - Vf .
Toaca (1364m) - Vf. Bușmeiul Mic (1357) - Culmea Bușmei - Vf. Pietrăriei (1539m) - Vf.
Bușmeiul Mare (1609)
3. Traseul “Poiana Arsuri” Sat. Stejaru - Canton Silvic - Vf. Scurt (1175m) - Poiana Arsuri -
Pârâul cu Pești - Sat.Borca
4. Traseul “Biserica Veche”
Sat.Farcașa - Biserica Veche - Sat Farcașa

Read More

Popasul Vânătorului

Sursa: ''Centru Local De Informare Turistică Farcaşa'' - Alina Alexandra
Situată la 90 km de Piatra Neamț, 3 km de la DN 17B, care trece prin comuna Borca, județul Neamț, cabana Popasul Vânătorului dispune de 28 de locuri împărțite în 9 camere duble și 2 apartamente, restaurant cu specific tradițional și vânătoresc de circa 80 - 100 persoane plus terasa de 20 persoane unde se pot organiza mese festive, nunți, cumetrii, onomastici și alte evenimente. Așezată într-un peisaj de poveste, cabana Popasul Vânătorului vă oferă un mediu relaxant unde puteți simți aerul tare de munte, vă puteți bucura de peisajele unice. Pentru a putea vizita împrejurimile montane putem organiza excursii pe Vf. Budacu la 1849m de unde puteți admira crestele Carpaților printre care Masivul Ceahlău și Munții Călimani, puteți merge pe urmele lui Nichifor Lipan și ale Baltagului pe Munții Stânișoarei până la Crucea Talienilor, cu posibilitatea de a savura un prânz ciobănesc la stână sau un picnic pe platourile muntelui. Cei pasionați de vânătoare se pot bucura de partide organizate pe fodul nostru de vânătoare.
Popasul Vânătorului
Județ Neamț
Comuna Borca
Telefon: +40 744 706 991
Telefon: +40 743 765 853

Read More

Piatra Teiului

Se găsește puțin în amonte de confluența pârâului Largu cu râul Bistrița, în zona unde se întâlnesc având ca punct comun Viaductul Poiana Largului - DN15, DN15B, DN17B. Drumul care duce spre sud-est merge pe malul stâng al lacului către Bicaz (44 km), iar drumul care duce spre nord-est ajunge la Târgu Neamț (46 km). Spre nord-vest șoseaua merge spre Vatra Dornei (85 km), iar către sud-vest spre Toplița (69 km). Este perfect vizibilă de pe viaductul ce traversează lacul și foarte aproape de acesta în amonte pe partea dreaptă a văii, fiind înconjurată de pământ sau având piciorul cuprins de ape (în cea mai mare parte a anului, cca. 6-8 luni), după cum lacul are nivelul apelor mai scăzut sau mai ridicat. Stânca, cu o înălțime de 23 m, este amplasată pe o terasă mai înaltă cu 5-7 metri față de nivelul Bistriței. Aria protejată are o suprafață de 0,2 ha și se găsește la altitudinea de 508 m. Este un martor de eroziune al unui recif cretacic de natură coraligenă. În compozitia rocii intră o bogată faună fosilă sarmatică. Inițial denumită Piatra Dracului datorită singularității ei, lucru ce nu putea fi explicat decât prin legende, ulterior a căpătat denumirea actuală după ce spre vârful ei a crescut un tei. Potrivit legendelor, Diavolul ar fi rupt într-o noapte o bucată de stâncă de pe vârful Ceahlăului pentru a opri apele Bistriței și a inunda zona. În timp ce zbura cu stânca în brațe, el ar fi fost surprins de apariția zorilor și, temându-se de lumina soarelui, ar fi lăsat-o să cadă și ar fi fugit să se adăpostească în întuneric. Sursa: ''Centru Local De Informare Turistică Farcaşa''

Read More

Biserica de lemn Sf. Parascheva - Farcasa

Biserica de lemn "Sf. Parascheva" din comuna Farcasa, avand prima atestare in 1774, numită de localnici şi ,,biserica veche’’ este unul dintre cele mai valoroase monumente de lemn din judet şi chiar din regiune ,datorită valorii culturale şi arhitecturale deosebite ,fiind inclusă pe lista monumentelor din patrimonial naţional. În multe privinte este asemanatoare cu cea din satul Galu,comuna Poiana Teiului,aceasta însa fiind constuită mai târziu în anul 1818. Întâlnim acelasi plan trilobat, cu pridvor la sud si clopotnita deasupra, cu deosebirea (neesentiala) ca peretele vestic al pronaosului este drept, fara a mai fi rotunjit sau de forma poligonala cum se mai întâmpla în cazul altor monumente similare. Altarul este acoperit cu o bolta semicilindrica, iar naosul si pronaosul prezinta obisnuitele bolti din fâsii curbe pe plan octogonal, sustinute de nervuri de lemn.
Daca din punct de vedere constructiv nu prezinta elemente inedite, lacasul de cult de la Farcasa se individualizeaza prin bogata sa ornamentatie, fiind - în aceasta privinta - cea mai "înzestrata" din judet. Astfel, sub acoperis, un brâu alcatuit din doua scânduri suprapuse înconjura monumentul si pe aceasta "cornisa" atât de original executata, mesterii constructori de pe Valea Bistritei au asternut câte doua siruri de rozete si arce concentrice, folosind tehnica punctiei cu vopsea si pirogravura. Bârnele de sustinere a acoperisului, prelungite în consola, au fost împodobite cu terminatii rostrate si rozete incizate. Chenarele usilor de la intrarea în pridvor si în pronaos, lucrate în lemn de ulm, sunt împodobite cu snururi în relief, care pornesc din rozetele sculptate de la baza, simboluri ale soarelui si luminii. Cupolele din naos si pronaos prezinta aceleasi rozete si arce punctate, executate în rosu si negru ca la exterior, iar la bolta altarului apare si decorul tablei de sah alcatuit prin alternanta acestor doua culori.
Valoarea arhitecturala si artistica a monumentului este întregita de o bogata colectie de icoane si obiecte etnografice, creatii ale mesterilor locali si din zona înconjuratoare sau de peste munti, din Transilvania. Retin atentia mai multe icoane pe sticla, de provenienta ardeleneasca, de la începutul veacului trecut, un splendid castron (barbânta) din coaja de mesteacan si o Psaltire în paginile careia se pastreaza si o însemnare a lui David Creanga, bunicul marelui povestitor humulestean, Ion Creanga. Alaturi de acestea, merita cel putin amintita o icoana, probabil din secolul al XVIII-lea, lucrata în stil popular pe lemn cu glet de ipsos neuniform. Lucrarea este interesanta atât prin naivitatea executiei (care tradeaza prezenta unui autor local "scolit" doar prin talent si exercitiu), cât mai ales prin modul original în care este "actualizata" si compusa scena Învierii lui Isus: Mântuitorul se ridica dintr-o racla tinuta de doi osteni care au mundire rusesti, caciuli de arnauti si iatagane turcesti la sold. Catapeteasma a fost pictata în 1837 pe lemn de paltin de catre cunoscutul creator Ion Zugravul, ce a realizat si alte lucrari similare pe Valea Bistritei, si nu este exclus ca tot lui sa îi datoram si spatarul sculptat al stranei care se mai pastreaza astazi, având încrustat acelasi an 1837.Actuala catapeteasma a bisericii (cea din imaginea alaturata) a fost realizata în anul 1853. De asemenea, merita sa amintim ca înca se pastreaza clopotul mare al bisericii, pe care sta scris: "Daruit de Simeon an de la Hristos 1784". Construita în 1774 si refacuta în 1951, biserica de lemn din Farcasa se înscrie printre cele mai valoroase monumente religioase de pe Valea Bistritei, punând în evidenta acele inepuizabile resurse populare de creatie ce apropie pâna la identificare mestesugul si arta. ''Centru Local De Informare Turistică Farcaşa''

Read More